Padurea,loc de rai,inparatia verde si vie.Ce poate fi mai frumos decit padurea care te cheama neincetat in sinul ei.Primavara sau Iarna,Vara sau Toamna padurea mereu ma cheama in adincul ei acolo unde pot visa si unde pot calatori prin galaxii si lumi diferite.Ea este prietenul copilariei,șocul unde adesea imi petreceam timpul visind si meditind.Acum mai aud din cind in cind chemarea ei,ii mai aud glasul prin vintul ce adie in zilele de vara.Dar nu o mai inteleg, nu-i mai cunosc cararile si locurile care cindva erau cunoscute,nu mai pot visa si medita in sinul ei.Chemarea padurii,visul din copilarie care s-a spulberat in timp.Glasul care cindva era ca o melodie fermecatoare astazi e o amintire magica."Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?"
