Textul se aliniaza definitiei si caracteristicilor genului liric. Prin el, se intra in domeniul subiectivitatii , poetul comunicand diverse aspecte ale spatiului ce il inconjoara ( " toată culmea-i adormită" , "liniştea-i deplin stăpână" ).Ideile , atitudinile,conceptele sunt incadrate condensat in simbol si metafora , subliniind astfel subiectivitatea textului si ineditul exprimarii.Aceasta trasatura lirica este intarita si de prezenta verbelor la persoana lll-a singular : " "ajunge" , "pune" , " se pleaca" ," bea" etc . Bineinteles , e pertinenta liricului structura prozodica a textului : organizata in versuri, in strofe-tablouri ,in ritmuri armonioase , echilibrate. Discursul liric este confesiv , adresindu-se cititorului prin verbele la persoana a ll-a singular : " poti' "vezi" .Figurile de stil sunt o alta caracteristica a liricului , si anume comparatie ( "Ca-ntr-o mănăstire arsă" ) , metafora ( "Un cuptor e roşul soare" , "O fâşie nesfârşită
Dintr-o pânză pare calea,") , epitete : " arde chipul " , " lume moarta " , " cumpana batrana" , " singur vantul " ).
