Naratiunea este simpla si incepe cu afirmatiile pretentioase si nesincere ale dulaului Samson despre egalitate intre toate “dobitoacele”. Afisand, in discutie cu boul, o falsa modestie si condamnand in mod fatarnic mandria unor animale pentru originea lor nobila, isi schimba insa brusc comportamentul la interventia frateasca a catelului Samurache, care se dovedeste prea leste increzator in spusele dulaului.
In acest fel autoul dezvaluie contrastul intre ceea ce sunt in realitate unii oameni si ceea ce vor sa para, din dorinta de a patrunde intr-o alta lume, spre folosul lor personal. Ei ii nesocotesc pe cei simpli si naivi, din nijlocul carora incearca sa se ridice. Grigore Alexandrescu evidentiaza astfel categorii de personaje opuse, care i-au retinut atentia in acea perioada.
