Ipoteza: calatoriile au fost dintotdeauna fascinante, deoarece le-au creat oamenilor ocazia raportarii la celalat. Parasirea provizorie a cuibului cald al familiei, a cunoscutului, ascute simturile, trezeste vigilenta si grija fata de propria persoana. In acelasi timp, inregistram cu atentie fapte si imagini din caruselul care ni se invarte nevontenit prin fata ochilor. Impartasite celorlalti, experientele de calatorie recompun imaginea locului si a timpului in care am zabovit la un moment dat al trecatoarei noastre existente. Cei care nu au sansa de a vedea lumea prin proprii ochi au facut-o prin ai altora, ai celor care si-au pastrat amintirile in carti, in asa-numitele jurnale de calatorie, extrem de populare in perioadele in care putini aveau privilegiul de a vedea dincolo de marginea satului ori a orasului natal. Revin si cu argumentele
