Zi de primăvară
Nori trişti se revarsă peste pământ. Cerul apasă. Măria Sa a uitat astăzi să verse lumină trandafirie de început de primăvara. Aceasta s-a ascuns printre ei, norii cenuşii, cu cearcăni apăsaţi de lacrimi.
Pomii sunt daţi în floare proaspătă şi parcă tremură sub frigul de afară. Ei înşişi sunt încercuiţi de zbaterea lacrimilor ce-au început să caute drum spre pământ.
E frig. Şi fiecare floare caută razele de soare. Toate, mănunchi, străpung cearcănele vineţii de lacrimi. Una mică, alta mare, cealaltă întreagă se-apleacă şi sărută floare cu floare ... acestea zâmbesc a mulţumire ... le e bine. acum e călduţ afară.
Triştii nori se risipesc şi-n locul lor apar lumini în iz de primăvară.
Nimeni nu mai tremură. Pomi şi flori, iarbă şi păsări, oameni şi zări respiră odihniţi sub soare.
Mata, primăvară, tuturor dăruieşti splendoare!
