Privita de departe, padurea parea linistita. Eu si cu prietenul meu, Jerry mergeam gafaind spre ea. Era in timpul apusului de soare cand am ajuns mai aproape de ea. Si....deodata din padure se aud niste sunete ingrozitoare si din padure vedem cum iese o fiara monstruasa. Era un urs ce parea cat un munte de mare si alerga direct spre noi. Incremeniti de frica abia dupa cateva momente de constientizare am putut sa o luam la fuga in jos pe dealul care il urcasem. Drumul care la venire ne luase aproape jumatate din zi acum il coboraseram in mai putin de 10 minute....Nici nu ne uitaseram in spate. Doar fugeam, fugeam, fugeam si fugeam cat de repede puteam.
Ajunsi acasa, am primit si o pedeapsa buna de la parinti , dar mai important decat atat este ca am invatat lectia sa nu mai plecam de acasa fara sa le spunem parintilor..
