Era o zi ploioasă de toamnă. Picurii de ploaie cădeau care 1000 pe secundă. Un picure nu a ajuns pe pământ. A ajuns însă pe o frunză .
Ploaia sa oprit ,iar eu am ieșit afară să sar în bălți. Ea era pe cale să se evapore când am puso intro cană ea mia mulțumit iar eu mam bucurat ca am cu cine să mă joc. Eu mam dus să mă schimba când sora mea mai mică a luat cana și era să se ducă la chiuvetă să-și pună apă. Dar bine ca s-a împiedicat de păpușile ei ~ea nu prea face ordine ~.
Am auzit când a căzut și mam dus repede la Pic ~ așa o cheamă pe picătură ~. El încă era acolo speriat. Eu l-am liniștit și mi-a zis:
- Știu că vrei să rămânem prieteni dar,eu sunt o picătură ,mă voi evaporat exact când nu de aștepți mai puțin.
-Deci înseamnă ca vei pleca ? De tot,zic eu.
-Nu,sigur ca nu!
-Când mă voi evapora, voi ajunge în nori și când se vor evaporă și celelalte ,va fi destulă apă pentru a plaua din nou!
-Dar,eu cu cine mă mai jic!?
-Am văzut ca surioara ta ,e foarte energică !
-Ea e mică nu pot să mă joc afară cu ea ,nu pot să mă uit la desene cu roboti ,nu am voie nimic !
-Așa este ,dar de ce nu de joci ceva ce poate să facă și ea. Ce-ți place să faci?
-Îmi place să merg cu cortul!
-Bine, poți lua scaune , multe jucării,pături ,cearșafuri și o lampă. Poți lua multe perne și o ladă. Ca masă .
Pic a avut multe aventuri ,deoarece a fost în toată lumea și a întâlnit tot felul de copii!
