un personaj la care limbajul devine o sursa a expresivitatii este pristanda.Caracterul pur mecanic al replicilor sale aprobative este evidentiat inca de la inceput ,personajul fiind incapabil de a fi convingator: ,,caraghioz!...curat caraghioz!” „...bampir!Curat bampir!” „...sa iertati ,coane Fanica, ca-ntreb: bampir...ce-i aia bampir!”.Prin urmare, desi accepta fara rezerve concluzia sefului, el nu cunoaste sensul acesteia.