Dragă mamă,
Îți scriu pentru că altfel nu știu dacă aș avea curaj să-ți spun toate astea. Poate că trebuia să o fac cu mult timp în urmă. Habar n-am de ce am ales momentul ăsta. Iartă-mă. Pentru toate acele momente în care ți-am înșelat așteptările și pentru dățile în care te-am dezamăgit. Pentru momentele în care am trecut peste cuvântul tău și pentru că te-am mințit. Mi-ai oferit întotdeauna prietenia ta, însă eu mi-am pus de fiecare dată încrederea în alți oameni. Mi-a fost rușine, mami. Mi-a fost rușine să recunosc că aveai dreptate. Că eu am greșit și că tu ai avut dreptate. Și oamenii m-au dezamăgit, m-au trădat. Și am venit înapoi în brațele tale calde ca să-mi bandajez sufletul. Pentru că doar la tine am găsit mereu cel mai eficient medicament.
Iartă-mă pentru că am fost de prea multe ori egoistă și de tot atâtea ori încăpățânată. Ți-am greșit atât de mult… de atâtea ori. Și știu că vorbele mele aruncate la nervi te-au rănit iremediabil. Ți-aș îngriji rănile, dar acum știu și eu că nu sunt vindecabile. Și mă doare în egală măsură neputința mea de a șterge totul cu buretele, de a îndrepta toate greșelile.
