Despre viaţa faimosului matematician şi filozof-idealist grec, Pitagora (Pythagoras), se ştiu foarte puţine. Se crede că el a trăit între anii 580 – 500 î.e.n. El era originar de pe insula Samos. A fost ideolog al aristocraţiei sclavagiste. Stabilindu-se în oraşul Crotona (în sudul Italiei), el a creat o uniune politică reacţionară, Uniunea pitagoreică, care a fost nu numai o şcoală filozofico-matematică, ci şi o conferire politico-religioasă. Pitagora considera numărul drept esenţă a lucrurilor, iar Universul – un sistem armonios de numere şi de relaţii dintre acestea. Cercetând numai partea cantitativă a lucrurilor, faimosul savant mistifica lumea reală.
Scrierile sale nu s-au păstrat , de aceea descoperirile şi ideile sale (care, apropo, i-au influenţat pe Platon, Euclid şi Aristotel) nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor. Prin tradiţie lui i se atribuie următoarele descoperiri ştiinţifice importante: în geometrie – vestita teoremă al lui Pitagora, precum şi construirea unor poligoane şi poliedre regulate; în astronomie şi geografie – ideea că Pămîntul este o sferă care se roteşte în jurul propriei sale axe şi că există şi alte lumi asemenea lui; în muzică – că de lungimea coardei sau a flautului depinde sunetul pe care îl produc ele. De asemenea Pitagora a descoperit tabla de înmulţire şi a introdus metoda de demonstrare în geometrie.
