Se stabilesc şi pot fi analizate în cadrul unor naraţiuni mai ample, când evenimentele pot fi raportate unele la altele. Aceste relaţii ne ajută să coordonăm acţiunea într-o anumită direcţie, să raportăm evenimentele în timp şi spaţiu.
Naraţiunea capătă astfel relief, ca într-o desfăşurare cinematografică. Relaţiile spaţiale sunt stabilite cu ajutorul adverbelor şi locuţiunilor adverbiale de loc, ca pe o hartă geografică imaginară, ceea ce dă o trăire mai intensă şi emotivă naraţiunii.
Imaginile temporale - sunt realizate cu adverbe şi locuţiuni adverbiale de timp, dar se apelează mai ales la timpurile verbelor. Există o concordanţă a timpurilor, care marchează în naraţiune o scară a succesiunilor.
