Capitolul 2 (specific că este făcut de mine și citit...)
Cuviosul ieromonah Nicodim, frate de trup cu Ionuț, fost in lumea profana, fecior al lui Manole Păr_negru de la Timiș, era un om ce căuta înțelepciunea întru mâhnire și cărțile sfinte. Acesta este vizitat in acea zi Sfântă de Ionu. Nicodim îi dădea din când în când invățături de care nu se prindeau pe mezin. Mezinul îl vizita pentru a participa la întâlnirea obștei cu domnitorul. Prezența domnitorului dominând mulțimile, înfățisând în fața tuturor sabia sa, ca o spată dreaptă cu strajă înflorită cu rubinuri fiind în formă de cruce, ce fu ridicată în semn de binecuvântare și putere în timp ce făgăduiește să apere legea creștină dar și pământurile.
După slujba religioasă, Căliman primește pământurile, iar la masă este poftit și Ionut pentru a-i încredința Vodă sarcina de slujitor și prieten al fiuliu său, Alexandru. De asemnea, domnitorul îl cheamă și pe Nicodim cerând să-i tălcuască din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, referindu-se la luptătorul pe cal alb, iar călărețul are numele Crediciosul si adevăratul, imbrăcat în haină stropită cu sânge și ochii ca para focului. ( sper să primesc coroană)
