În opinia mea, fragmentul citat se referă la maturizarea copilului care odată visa cu ochii deschiși, era vesel întotdeauna și se juca cu jucăriile toată ziua. Cu cât creștem, cu atât uităm să visăm și să privim lucrurile într-un mod optimist. Deodată, jocurile de altă dată nu mai reprezintă bucuria acea enormă. Nici măcar călatoriile nu te mai fac să simți că nu mai poți de nerăbdare și să începi să numeri zilele până în ziua cu pricina. Nici de sărbători nu ai moralul prea ridicat. Ajunul Crăciunului, odată fiind noapte misterelor și a bucuriilor, devine o simplă sărbătoare care de acum îți provoacă stres. În concluzie, eu cred că timpul arde fericirea din copilărie, însă aduce alte bucurii care te readuc, din când în când, în lumea părăsită cu mulți ani în urmă.
Sper că v-am ajutat! Succes și o zi bună să aveți!
