Frumusețe..
O altă zi târzie de primăvară. Pornesc,ca de obicei,înviorată de răcoarea dimineții pe tărâmul primăverii. Merg pe poteca șerpuită ce duce la...ce duce la locul unde mă simt eu însămi. Mulți ar spune ca asta e ceva banal,dar eu,când mă aflu pe banca maronie din parc,când aud sunetul copiilor care se bucură de frumusețea primăverii ..mă simt nemaipomenit. Am ajuns! Intru,tăcută în parc și mă așez,ca de obicei pe „banca amintirilor”,așa cum îmi place mie s-o numesc. Privesc în jur.. Câțiva porumbei stau în fața mea,parcă bucurându-se și ei de acea dimineață minunată de primăvară. Copacii au început să înflorească..”ce minunății a adus primăvara!” ,îmi ziceam eu în gând. Mi-am scos o foaie și un creion din geanta mea și am inceput să creionez ușor parcul celor mai frumoase amintiri. Am desenat copiii ce se jucau cu mingea sau erau în groapa de nisip..sau pur și simplu se alergau râzând și țipând de bucurie,am desenat copacii,iarba verde ca smaraldul și soarele ce abia-abia ne încălzea chipurile. Zâmbeam..M-am ridicat de pe bancă îndreptându-ma către casă,zâmbind în continuare.
