Acum multa vreme,fiind in vacanta la bunici am dat peste o padure fermecata,asa ca am inceput sa o explorez de una singura.
Copacii ca niste oameni tineri si zglobii dadeau impresia ca danseaza prin tinutul fericirii si a vietii vesnice.Floricelele care se zareau pretutindeni erau parfumate si chiar aveau priviri patrunzatoare,fiind coplesite de copaci.Aerul,tinutul si viata de aici era complet diferita,puteai sa razi,sa zambesti,puteai visa,totul era minunat.
Mergand prin acest tinut ca de basm,chiar si animalele traiau in armonie si vorbeau,putem sa le inteleg.Lupul,regele acestui loc era mai intelept decat oamenii,tot el m-a pus sa-i promit ca nimeni nu va sti de acest loc al pacii si fericirii eterne.
A fost o plimbare minunata,pe care niciodata nu o voi uita.
