Dégética prinde in zbor tot ce cade. Bucatile mari le înghite-pluc! dar le mesteca mult timp. Lenea o cuprinde.Caci refuza sa doarma in timp ce noi veghem.Daca citesc, daca scriu, daca lenevesc la soare, ea se aseaza alaturi de mine.O simt. Aud muschii sai tremurând de nerabdare si isi inchide ochii ca sa-si ascunda focul privirii. Nu o intereseaza nimic in afara de mine. Ea ma priveste cum traiesc, ma judeca, ma deranjeaza...