Poezia “Viscolul” ilustreaza un fenomen de natura dezlantuita cu furie, ilustrand unadevarat tablou hibernal .Poezia e structurata in 4 catrene organizate pe enumerarea determinantelor verbalesub forma complementelor circumstantiale de loc care imbina spatiul terestru cu cel cosmnic.In strofa I sunt prezente aliteratia onomatopeica, elemente auditive, imagini vizuale simotorii, metafora hiperbolizata, oxymoron caloric si chromatic.Strofa a II-a – o stare launtrica de infiorare provocata de personificarea cu nuantahiperbolica cat si de imagini motorii si auditive.Strofa a III-a incepe infricosator printr-o enumeratie de substantive onomatopeice-“zberat, raget, tippet, vaiet, mi de glasuri spaimantate” si de circumstantiale de loc, carecreeaza o atmosfera terifianta. Dinamismul vantului devastator este construit prin ritmulsincopat al versurilor, prin propozitii scurte .In ultima strofa poetul introduce motivul lumii, un motiv care ne arata ca orice omratacit in labirintul intunericului este fericit atunci cand ii apare o speranta, o luminacalauzitoare.Versurile sunt lungi, de 15-16 silabe, ritmul trohaic si rima imperecheata creeaza untablou pictural in care predomina miscarea terifianta si emotia profunda provocate dedezlantuirea devastatoare a viscolului.Prin “Pasteluri”, Vasile aAlecsandri a atins “gradul cel mai inalt de arta”, acestecreatii lirice unice constituind “culmea talentului său”.
