La marginea orasului Targoviste era o gradina frumoasa care, primavara, rasuna de dumnezeiescul cant al privighetorilor.
Prin aceasta gradina era drumul lui Conu Misu cand iesea in oras. Intr-una din zile, Conu Misu zareste un baietel, care ii arata o privighetoare. Amandoi o privesc in tacere si admira cantecul maiastru al pasarii.
La o miscare nedibace a Conului Misu, pasarea zboara. Astfel, el afla ca baietelul se numeste Nicusor si are sase ani.
Conu Misu este incantat de vorbirea peltica a baietelului si de sufletul sau curat de copil. Ii daruieste doi bani si pleaca grabit. Din acea zi cei doi au devennit buni prieteni.
