Multiplicarea tipurilor de texte si de limbaje care isi dezvolta trasaturi caracteristice e o realitate culturala contemporana. Jargonul legat de utilizarea computerelor, de exemplu, se dezvolta rapid si invadeaza viata cotidiana, influentand, cel putin sub aspect lexical, vorbirea curenta (cu atat mai mult cu cat contactul cu calculatorul se petrece pentru multi tineri foarte devreme, cel putin prin jocurile electronice). In acelasi context globalizant, mesajele postei electronice reinventeaza stilul epistolar. Limbajul publicitar – la inceput mai ales imitat dupa modele straine, devenind insa tot mai inventiv, tot mai adaptat structurilor limbii romane – actioneaza repetitiv, insistent, transmitand altor tipuri de limbaje cliseele si tiparele sale. Discursul religios, revenit in spatiul public dupa o perioada de marginalizare, incearca diverse formule de modernizare si de adaptare la contexte comunicative variate (scoli, ziare, televiziune, Internet etc.), avand la randul sau ecouri in alte discursuri. In programele de televiziune larg urmarite, ca si in presa scrisa, diferite modele lingvistice straine coexista cu tipare interne care beneficiaza de prestigiul cultural al traditiei (pretiozitate, stil inalt, stil stiintific, literaturizare) – si mai ales cu presiunea unei oralitati familiare si argotice care submineaza barierele dintre scris si oralitate, dintre spatiul privat si cel public.
