Valurile mării, ușor roșiatice datorită focului ce se revărsa din soare, se izbeau unele de altele, spuma albă fiind vizibilă în unele locuri, în timp ce vântul adia ușor, mângâindu-mi chipul scăldat în razele aurii pictate în alocuri cu trandafirilor.<br /> Aerul sărat îmi invada simțul olfactiv iar stropii mici, provocați de izbirea valurilor de stâncă, îmi gâdilau obrajii roșii.<br /> Aceea priveliște îmi săpă până în adâncul sufletului și mi se întipări în minte, rămânând doar o amintire printre multe altele. O amintire care dăinuie și în zilele de azi, care încă îmi inundă sufletul cu bucurie de cate ori îmi este pătat de tristețea și deznădejde datorită haosului modern în care mă aflu.
