Din punctul meu e vedere,Mihai Viteazu este vazut de George Cosbuc ,ca un zeu coborat printre muritor (noi). Acesta este inalt ca un munte si cu vorbe tunatoare,rasuflul geros,purtand un fulger in mana.
Iar Pasa este descris de autor: arata ingrozitor,ingalbenit de groaza cu ochii injectati de sange si barba ravasita.Dintii ii dardaiau vesminetele (hainele),ii erau rupte(jerpelite),
iar turbanul cazut;
Intr-un cuvant,Mihai Viteazu inspira maretie si respect,iar acest Pasa Hassan, inspira batjocora si mila.
Autorul vrea sa scoata mult in evidenta trasaturile lui Mihai Viteazu,si de aceea in a 8 strofa ,foloseste o inlantuire hiperbole extrem de sugestiva pentru a crea statura monumentala a voievodului:
"Salbatecu voda, e-n zale si-n fier,
Si zalale-i zuruie crunte,
Gicantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i tunet,rasuflatul ger,
Iar barda din stanga-i ajunge la cer,
Si voda-i un munte."
În concluzie, prin antiteză, Coşbuc scoate în evidenţă trăsăturile excepţionale ale lui Mihai Viteazul (curaj, onoare, capacităţi de conducător), alăturându-i un personaj cu trăsături opuse: laşitate, lipsă de onoare, slabe calităţi de comandant. Coşbuc vrea să transmită astfel un mesaj de respect şi de admiraţie pentru eroul român de la Călugăreni.
