Anul trecut am mers pe Valea Somesului si am facut un popas la barajul si lacul de acumulare Belis din muntii Apuseni. Era la sfarsitul lunii iulie in afinele incepusera sa se coaca iar fragii ne imbiau cu fructele lor mici si parfumate. Cerul era ințesat de nori albi și pufoși care goneau peste varfurile brazilor inalti si vanjosi. Umbrele se proiectau peste oglinda verde a lacului de parca se jucau de-a v-ati ascunselea. Cand soarele biruia norii, o lumina verzuie strabatea crengile copacilor si le dadea sclipiri de basm. In aer plutea un miros proaspat de cetina de la brazii care cadeau sub lama taietoarelor de lemne in apropierea lacului. Tipetele unor pasari necunoscute strabateau vazduhul facandu-se sa tresarim din cand in cand. Am incercat sa fac baie insa apa era foarte rece si am renuntat dar m-am bucurat nespuns de mult de priveliste. Este o amintire frumoasa si cu siguranta as reveni in acest loc uimitor din Apusesi ri de cate ori as avea posibilitatea.
