Incepând din ziua aceea el s-a hranit cu apa fiarta,adica: câteva felii de pâine pe care le inmuia in apa calda cu un catel de usturoi, un pic de cimbru si o frunza de dafin.
Pentru a se obisnui cu mersul lung, se forta sa faca, in fiecare dimineata, un tur in oras, când la pas accelerat, când la pas de gimnastica.
Apoi, ca sa se obisnuiasca cu racoarea nocturna si cu ceata, cobora, in fiecare seara in gradina sa si ramânea acolo pâna la ora 10 sau 11, singur cu pusca lui.
In sfârsit, atâta timp cât menajeria Mitaine a ramas la Tarascon, vânatorii de caschete puteau sa vada un om misterios, plimbându-se, acoperit de obscuritatea noptii, in lungul si in latul baracii.Era Tartarin, care se obisnuia sa asculte, fara sa tremure, rugetele leului.
