Harap-Alb este personaj principal al basmului cu acelaşi titlu, fiind prezent in toate momentele subiectului. Este personajul pozitiv, protagonistul basmului în jurul căruia se definesc momentele principale ale basmului, este real deoarece el este mezinul care trebuie să treacă prin toate etapele maturizării unui fiu de împărat. Dar el reprezintă şi simbolul tinereții şi inocenței fără legătură cu vreun rang social. Chiar G. Calinescu îl aseamana cu un flacau de la tara datorita mentalitatii sale. Este de asemenea un personaj rotund, complex, cu defecte si calitati. Deci este un tânăr inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel, dar care învata din greseli, şi care progreseaza cu fiecare secventa a initierii în viață. Harap-Alb se transforma, evolueaza, având ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept, urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate psihica specifică tinerilor (nu respecta porunca tatalui) si nu are experienta, luandu-se dupa aparente. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti , momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale care ajută în mod indirect la conturarea portretului protagonistului.
Astfel, mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi frati nu sunt apti pentru a indeplini misiunea incredintata, se duce in gradina si „incepe sa planga in inima sa”. Momentul cheie este cel al intalnirii tanaralui, aspirant la tron, cu Sfanta Duminica deghizata in cersetoare, care-l roaga s-o miluiasca. El isi demonstreaza altruismul, adica ajutorul dezinteresat dat celor mai umile fiinte. Eroina supranaturala ii va rasplati generozitatea sufleteasca si gestul miluirii unuei fapturi sarace, dezvaluindu-i destinul exceptional care il asteapta, iar prin profeția care o face, îl caracterizează pe Harap în mod direct: ”…putin mai este si ai sa ajungi imparat, cum nu a mai stat altul pe fata pamântului, asa de iubit, de slavit si de puternic”. Cele trei superlative absolute dezvaluie armonia si fericirea in sens uman, implinite prin dragoste, renume si putere. A doua recompensa constă in indemnul adresat tanarului de a solicita parintelui sau hainele de mire, armele de lupta si calul, alaturi de care repurtase atatea victorii in tinerete. Numai astfel se va produce un transfer de investitura eroica de la tatal catre fiul care-i va reitera faptele eroice.
