Masina goneste salbatic pe asfaltul incins . Ah ! Vara ! Soarele naucitor scalda pamantul amortit in naduseala. Din nou vacanta. Privesc prin geamul masinii , gandindu-ma cu cata iubire ma asteapta bunica . Parca deja o vad , cu genele-i lungi si albe , care ii umbresc ochii senini , albastrii ca cerul . Cate un fir alb , neastamparat de par ii mai iese de sub naframa si zambetul ei cald imi mangaie sufletul . Unde mai gasesti persoana ca bunica ? Cea mai blanda fiinta de pe pamant dupa mama! Masina se oprise brusc .
- Am ajuns ? am intrebat obosit\a de caldura .
- Da. Du-te si salut-o pe bunica ! E in fata portii , te astepta , imi spuse mama aranjandu-mi cu grija parul . Hai , fugi !
Intr-o secunda eram in bratele bunicii care ma toropea cu salutari , iar ochii ii erau impanziti de lacrimi de fericire.
- Bunicul unde e? am intrebat dupa o vreme .
- E in casa dragul meu nepot. Du-te si saluta-l si pe el .
Sarind din bratele buniicii , am ajuns in casa parinteasca. Peretii erau plini cu fotografii vechi care infatisau chipurile copiilor ei . Cate fericire in ochii lor ! Vatra era incalzita si un miros delicios imi incanta narile . "Mmm.. Placinte" am gandit inaintand in incapere . Pe pat ma astepta bunicul cu bratele intinse . Dupa ce l-am salutat si pe el , am imbucat o placinta daruita de bunica si am gonit pe strada. Acolo , ma astepta Vladut cu o minge mare de cauciuc .
-Hai sa mergem la rau ! spuse cu obrajii inflacarati ca doi bujori.
Vladut era un prieten foarte bun . Intotdeauna fericit , intotdeauna cu zambetul pe buze.
Dupa cateva ore bune, imi luam la revedere de la fiintele drage mie ; bunica si bunicul .
Plecam acasa . Cel mai bine e la bunici !
