uitanduma asa vad ca acel petic de lumina dispare spre campiia care a fost o data incerzita .
Ma îmbrac îmi fac un bagaj mic il iau si pe Grivei prietenul meu de nădejde care era de fapt un caine si plec spre pădure fara sa mă vadă cineva din familie sau din sat.
Merg ce merg si ajung in pădure ,fara sa îmi fie teama întru adânc in inima ei unde vad un râu si il urmăresc .
Când ma opresc vad o vulpe ,iar Grivei o ia la goana prin tufișuri lasanduma singur.
Ma asez in fata râului si in pun i pătura si scot: un ceainic,o ceasca,doua boluri ,o cutie cu mâncare de câini o sticlă cu apa, plicuri cu ceai, senvisuri,o farfurie si incep sa mănînc si sai pun si lui Grivei mâncare.
El se întoarce si începe picnicul.
Mai pe seara venim încet si ne strecurat in casa.
A fost o zi fara soare dar plina de aventura.
