Acum două zile am mers la bunicii mei la țară. Ei locuiau intr.un mic cătun ascuns în inima munților
Frunzele copacilor erau mângâiate de adierea plăpândă a vântului. Păsările cantau ca niște instrumente, fiecare cu sunetul si ritmul lui. O ciocănitoare se hrănea din cu insecte din scoarta copacului înalt până în nori. O veverita sarea din pom în pom căutând alune. La picioarele mele se derula paradisul. Mii de furnci se plimbau în sir, era o mică armata ce își ducea zilele mereu pe frontul de luptă
Pădurea de la depărtare arata ca un vis, mândrul soare isi arunca ultima geana de lumină ca apoi să fim scufundati în negrul întuneric
