Într-o zi ploioasă de primăvară o fetiță pe nume Marina se plimba într-o parte şi în alta din pricina ploii în camera sa. Dădându-şi seama că este singură...i-a cerut florii din fereastră să se joace cu ea, dar floare îi întoarse spatele uitându-se pe fereastră. Fetiță îl rugă pe ceasul deșteptător să-ți spună o poveste. Acesta îi răspunse că el spune mereu o poveste, povestea timpului. Marina nu pricepu , dar ceasul îi spuse că cine stă degeaba na-re cum să priceapă această poveste.
Fetiță rugase ploaia dar ea îi spune ca știe o mulțimea de povesti cum ar fi cu nori, cu ape curgatoare, cu semințe, cu boabe de grâu....şi câte şi mai câte.
Dintr-o dată o rândunica apăru la fereastra fetei spunandu-si ca a ajuns în sfârșit. Fetiță o ruga sa se joace cu ea și să-ți spună o poveste. Rândunica îi răspunse că are multa treaba de făcut și ca nu are timp de joaca, așa ca o ruga sa îi facă de făcut o mica paturi pe care desena floarea, picăturile ploii, ceasul deșteptător. Deodată începu sa înțeleagă totul..: picăturile de apa, jocul timpului, al florii din fereastră., acesta era un joc care îi plăcea deoarece nu se simțea singura.
(sper că te-am ajutat)..!
