Cărăbușul urca vioi pe firul de păpădie. ,,Mai ușor, că îmi rupi spinarea!,, strigă deodată papadia. Cărăbușul, domn din fire, încercă să pășească cat mai încet.
- Îți mulțumesc pentru grijă, spuse păpădia.
- Cu drag! răspunse cărăbușul.
- Nu-i ușor să fii o biată păpădie. Mulți cărăbuși îmi îndoaie spinarea!
- Da, ce pot spune, așa e! confirmă cărăbușul. Doream să ajung mai sus și să văd de ce se ceartă cocoșii.
-Eeei, dar ei se ceartă mai tot timpul, spuse păpădia.
- Nu vă supărați, de ce vă certați? îi întrebă cărăbușul pe cocoși.
-Dar unde vezi matale că ne certăm?? Așa discutăm noi, suntem mai gălăgioși din fire!
- Dacă nu vă certați e bine, spuse cărăbușul și coborî de pe păpădia ce avea spinarea încovoiată.
