Cartea
-Bună,eu sunt Abecedarul. Bine ai venit in lumea cărților.Ea este Istoria, prietena mea de nădejde. Vorbește numai limba stramoșilor. Dacă vrei să intri în împarația noastră trebuie sa respecți o singură regulă: să faci liniște!
Împărătesei noastre nu-i place deloc gălăgia. Toți îi spun „Legea”. Împărăteasa legii! Să nu te pui niciodată cu romanele polițiste! Și ele asculta de „Legea”. Vino acum să îți arăt împărăția.
Și Abecedarul, fluierând de 3 ori, pornește la drum.
-Să nu uiți prietene că aici nu există nici trăsuri ,nici taxi, există doar calea învățăturii.
Ne trezim în fața unor scări formate din litere de toate culorile.
-Acesta este drumul spre împărăție, zise Abecedarul.
Pentru noi oamenii ar însemna ani de zile sa parcurgem drumul, dar pentru cărți doar câteva minute.
-Am ajuns, spune Abecedarul, am ajuns la Împărăție! Acum tot ce trebuie să facem este să te prezentăm împărătesei.
Palatul împărătesei era făcut dintr-o carte uriașă cu ferestre de forma literelor. În palat druurile erau foarte ciudate, toate în formă de litere. Deodată o vedem pe „Legea” cum se plimba prin palat.
-Ce este această vietate? Nu seamănă deloc cu o carte, spune Împărăteasa.
-Măria Ta, răspunse Abecedarul, este un prieten de-al meu.
Împărăteasa mă întrebă la plecare:
-Ce este o carte pentru tine?
-O carte este o opere realizată de un autor.
Deodată tot regatul dispăru si m-am trezit la masă cu caietul deschis.În el scria „Ce este o carte?”
