Multi copii au ce cel mai bun prieten un coleg, ori un prieten cu care se cunosc încă de mici, însă eu sunt diferită. Prietena mea cea mai buna este Lenea. Sincera sa fiu, e cam prietenoasa. Toata ziua sta pe capul meu si nu ma lasa sa fac nimic, absolut nimic! Însă nu neg ca asta îmi indisplace. Niciodată nu mi-e dor de ea, doar e acolo mereu! Nu ma lasa sa fac teme, sa fac curat in camera sau sa ies afara la joaca. Vrea sa stau cu ea. Doar cu ea. Avem o relatie speciala. Îmi e alături mereu. Însă nu inteleg de ce, parintii mei si doamna profesoara spun ca e o influenta rea asupra mea.. Auzi la ei! Lenea? Rea? Imposibil! Mama îmi spune dese ori ca sunt sora cu Lenea. Ea crede ca ma jigneste, dar eu vad asta ca pe un adevărat compliment. As vrea sa fiu ca Lenea! Toata ziua nu face nimic. Eu... Mai fac cate ceva.
O iubesc pe Lenea si suntem foarte buna prietene.
