Comentariu Stilistic pt fragmentul:
Era odată o doamnă pe care o chema Mia Vasilian. Ea era bogată, din familie nobilă, avea chiar şi servitori. (M-am mirat că unii oameni au sau au avut slugi!) Dânsa stătea la masă cu prietenii şi le povestea, printre altele, despre fiica ei vitregă, Lizuca. Mama Lizucăi murise, iar tatăl fetiţei se recăsătorise cu doamna Mia.

Cum doamna Mia era foarte rafinată, nu o plăcea pe Lizuca, ce avea obiceiuri simple, învățate de la bunicii din partea mamei. „E de admis ca la vârsta ei - are şase ani! - să nu poată face o reverenţă în faţa unor persoane mai în vârstă? Eu am fost crescută altfel. Lucrurile acestea pe mine mă horipilează.", le spunea doamna Vasilian invitaţilor.

Într-adevăr, Lizuca o făcea cumva de râs pe mama ei vitregă, în faţa unor musafiri obişnuiţi cu regulile stricte. Ea s-a strecurat printre invitaţi, spre a gusta din şerbet, cu degetul. „Rochiţa de doc albastru stătea strâmbă şi în chip cu totul nepermis pe trupuşorul ei. Botinuţele îi erau pline de colb şi de glod şi cu şireturile desfăcute. (...) Nu era deloc frumuşică şi delicată duduia Lizuca. Numai ochii căprii, umbriţi de gene negre, aveau în ei câte-o mică floare de lumină."

Sa aiba 10-15 randuri si sa sune de cls a 5-a :)