O data de mult traia un bufon,el a plecat de acasa pentru a servi la curtea unui rege,el avea in companie un bizonaur cam tafnos.
-Sebastian,ti-am spus sa nu ai incredere in acel negustor,dar tu "nu trage concluzii pripite,sunt pe jumatate elf si cunosc inima oamenilor"!
-Max,te ro-,dintr-o data fuse intrerupt de un zgomot din tufisuri,cine e acolo,zbiara baiatul.
-Tanarule,sunt doar eu printesa din Keladon,nepoata regelui Septimus,striga o voce de fata.
-Iesi mai in lumina sa te vad,spuse baiatul.
Printesa a iesit din tufisuri si cand o vazu baiatul fuse fermecat de frumusetea ei.
-Te rog,ajuta-ma sa ma intorc,maine va fi incoronarea mea,spuse ea.
-Prea bine si eu ma indrept tot acolo,raspunse bufonul.
Fata se urca in caruta baiatului si pornira la drum,baiatul o tot privea cu coada ochiului,era atat de frumoasa:buze ca macul,par de aur si ochii albastri ca marea.
-Uite am ajuns,spuse fata.
Baiatul opri caruta,iar fata incepu sa il strige pe unchiul ei,cand acesta aparu la portile palatului o lua strans in brate pe printesa,iar cand ul observa pe baiat racni dintr-o data:
-Carziii,scoateti acest sobolan din regatul meu.
-Unchiule,el m-a salvat,spuse printesa.
-Prea bine poate ramane,aproba regele.
Vremea trecea,printesa se facu regina,dragostea lor neimpartasita crestea tot mai mult.
Pana la urma baiatul i spuse printesei ca o iubeste si ea la fel.
Dupa o saptamana au facut nunta mare,iar dupa un an a nascut doi copii cu parul de aur,copii crestea si tot mai frumosi se faceau,paba intr-o zi cand regina moare la fel si regele din cauza ca i-a otravit Magda o vrajitoare rea si nemiloasa,dar baietii au reusit sa o omoare transformando intr-o stana de piatra.
Si asa au trait fericiti cei doi baieti care desigur s-au casatorit si au avut copii,care sa duca mai departe aceasta poveste.Sfarsit
(Stiu e un basm dedicat copiilor mai mici,sper ca te-am ajutat)
