11 . STILUL BELETRISTIC şi STILUL INDIVIDUAL AL SCRIITORULUISTILUL BELETRISTIC şi STILUL INDIVIDUAL AL SCRIITORULUIS t i l u l a r t i s t i c / b e l e t r i s t i c este definit în opoziţie cu toate celelalte stilurifuncţionale, termenii de diferenţiere fiind artistic / nonartistic.Stilul artistic specific literaturii populare are un pronunţat caracter colectiv, fiindcă rapsodulpopular participă la actul colectiv de creaţie ca eu narator / eu poetic anonim, actualizândtextul folcloric preexistent sau creând prin analogie (caracter tradiţional).În cazul literaturii culte, constantele abstracte ale stilului beletristic – determinate despecificul comunicării şi al cunoaşterii artistice – sunt asumate de stilul individual care„reprezintă o concretizare distinctă, variabilă, în funcţie de Eul creator, în procesul deîntemeiere prin cuvânt a lumii semantice a textului.” (D. Irimia) Ca expresie a individualităţii, s t i l u l este maniera specifică în care sunt selectate şifolosite posibilităţile comunicative ale limbii în comunicarea cotidiană sau în cea artistică:„Stilurile individuale se constituie în modele variabile de actualizare a limbii-sistem,întemeiate pe variabilitatea constantă a opţiunii stilistice şi a raportului dintre procedee şicontext în generarea mărcilor stilistice” (D. Irimia); opţiunile stilistice ale emiţătorului semanifestă concomitent pe cele două axe ale limbii: axa paradigmatică (seriile sinonimicegenerate de variantele istorice, geografice, culturale, funcţionale etc. ale limbii naţionale) şicea sintagmatică (posibilităţile de combinare a cuvintelor în sintagme, enunţuri, structuri
