Limbajul artistic se caracterizeaza in principal,prin oralitate,dand senzatia de comunicare directaintre povestitor si ascultator,remarcandu-se talentul si spiritul de observatie al strainului,ironia si
autoironia (“talul meu,
viind la Balta-Alba,nu era de a petrece noaptea in convorbire sufleteasca cu
stelele”) care confera naratiunii o mare putere de sugestie,construind un spectacol al contradictiilor ce
defines Valahia:primitivismul infricosator si civilizatia europeana.Se remarca in cursul povestirii si o seriede figuri de stil:hi
perbole (strajerul ii pare un “uries ingrozitor,care cata la mine,pare ca ar fi vroit sa ma
inghita dintr-
o imbucatura”) personificari (“toate plantele se uita cu och
ii stralucitori la mine si asista la
epizodul voiajului meu”; “rotile radea scartaind de mine”); comparatii (“bodoganind din gura ca un urs suparat)
