Pișcot
Bunicii mei au un pisoi. Are vreo doi ani și se numește Pișcot. Prima dată cand l-am întalnit era atat de mic că îmi încăpea cu totul în palmă. Slăbuț cum era, l-am pus în fața unui bol cu lapte cald și l-am împins ușor spre el, să îl guste. Am devenit buni prieteni. Se numește Pișcot pentru că, încă de mic, avea o pasiune pentru pișcoturile pe care mi le cumpăra bunica. Le împărțeam cu el. Odată se încurcase în gardul de sarmă de la grădină și mieuna puternic. L-am scos cu grijă și i-am pansat o lăbuță. A stat cuminte, cred ca a știut că nu îi fac niciun rău.
De abia aștept să mă duc la bunici, să îl revăd!
