Zâmbet de Maya ...
Primăvară frumoasă, preafrumoasă întocmai ca buna mea prietenă, Maya. Este o copilă simpatică foc. Prietenă mică, cu inimă pe măsura vârstei mele: mare.
Ochii îi sunt albaştri şi senini ca şi cum tot cerul de primăvară s-a revărsat în a lor privire şi părul ... o, Doamne, e spicul grâului ce râde şugăbăţ în al lui pârg, ce cu greutate-i atârnă-n coadă ... Şi pielea-i albă, curată, ce se arată peste braţele-i subţiri de copil la început de drum, având sentimentul că s-a înţeles cu fiecare anotimp; şi, toate generoase i-au dat şi din omât, şi din ghiocei, viorele, şoapte de vânt de toamnă ... când începe a rosti: ,, ... eşti singura care mă asculţi ... " şi ea o ştie, şi eu o ştiu.
Maya, prietena mea dragă tare, cu care împreună lume descoperim în noi cuvinte, sunete, cifre, dans, culoare şi deseori îi rostesc: răbdare, Măiţă, răbdare ... !
Iar ea răde ... şi-mbrăţişare lasă aşa frumos ca primăvara sau iarna sau toamna sau vara ...
