Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este tipul slugarnicului, prezent în piesă de la început până la sfârșit,în toate momentele cheie ale acțiunii. Este un personaj mai complex și maiinteresant decât alți eroi ai comediei, poate și pentru că nu intră în interes direct cu principalulconflict al operei, devenind un simplu instrument. Comicul de nume al personajului pune înlumină principalele trăsături de caracter ale acestuia. Pristandaua- joc popular asemănător cu brâul, ce se dansează după reguli prestabilite, conform comenzilor unui conducător – asociatălui Ghiță,îi conturează caracterul servil, umil față de șefi, lipsit de personalitate. Deși portretul fizic nu este menționat, etopeea este surprinsă în detaliu, prin suma mijloacelor de caracterizare.
Portretul său ia naștere într -un mod specific operei dramatice. Acesta reiese dincomportament, limbaj și didascalii. Astfel, prin intermediul caracterizării directe, reiese principala trăsătură a personajului, servilismul. Prin indicațiile scenice, cu ajutorul căroraautorul își “mișcă” personajele și le dă viață, este individualizat Pristanda: “schimbânddeodată tonul, umilit și naiv”.Prin intermediul autocaracterizării aflăm că personajul, caangajat al statului, este prost plătit și duce o existență strâmtorată: “famelie mare, renumerațiemică, după buget.”.
