A intervievat zeci de personalităţi din lumea artei, a teatrului sau a cinematografiei, a scris cărţi de poveşti pentru copii şi a fost distinsă cu premii naţionale şi internaţionale pentru meritele sale jurnalistice şi scriitoriceşti. Iubeşte palimierii veşnic foşnitori şi are defectul de a face multe paranteze atunci când vorbeşte sau când scrie. Deşi este jumătate turcoaică, jumătate unguroaică Silvia Kerim se declară o româncă „viguroasă” pe care dragostea pentru ţară nu a lăsat-o niciodată să stea mai mult de zece zile departe de casa de pe strada Parfumului din Bucureşti. De câte ori i-a fost greu, s-a agăţat de cartea cu amintiri „Fereastra de la Veneţia” şi astăzi, la cei peste 80 de ani ai săi, continuă să ne farmece. Într-unul dintre volumele sale, Silvia Kerim le conferă călătoriilor suprema calitate de a lăsa sufletul să se mai odihnească. „Bucuriile din drum îi fac bine, sunt ca un fel de vitamine care îi priesc, dar nu-l tulbură în adâncuri”, scrie jurnalista în ediţia definitivă a cărţii Fereastra de la Veneţia. Micile bucurii ale vieţii aşa cum le-a cunoscut scriitoarea şi jurnalista Silvia Kerim am avut ocazia să le descoperim dintr-o discuţie care ne-a purtat de la Bucureşti la Cluj şi de aici în toată lumea.
