La intrarea in padure poteca era usor vizibila insa, pe masura ce inaintam, poteca era din ce in ce mai greu de urmarit. Copacii crescusera dezordonat si crengile lor crescusera in diferite parti, blocand uneori accesul soarelui. astfel, in unele parti ale padurii, intunericul domnea inca. Am ajuns la iazul din mijlocul padurii. In dreapta lui se afla o mica poienita in care rasarisera flori de camp. In stanga era construit un foisor mic, din lemn. erau si doua bancute, tot din lem, pe care te puteai odihni.
Iazul era tulbure din cauza ploilor abundente. Trecand de iaz, am ajuns la cabana padurarului, construita din lemn si piatra. In spatele cabanei, padurarul construise niste jgheaburi din lemn masiv. Vara le umplea cu apa si animalele salbatice veneau sa se adape atunci cand iazul era secat.
In stanga cabanei era o alta poteca. Daca o urmai, peste vreo doi km, ajungeai intr-o poienita frumoasa, imprejmuita din toate partile de copacii nodurosi. Oamenii isi aduceau aici animalele, sa pasca, deoarece iarba era din abundenta.
Daca faceai cale intoarsa, pe poteca care te-a adus in poienita, peste vreo 100 de pasi, pe stanga, se deschidea un drum ingust care te purta pe culmea satului.
Frumos lucru o padure batrana!
