Se zice despre o persoană sinceră, care nu vorbeşte cu ocolişuri şi-ţi spune in faţă tot ce are de spus.
La prima vedere, această expresie românească pare simplă şi n-ar solicita explicaţii, dacă prin „guşă" se înţelege că-i vorba de gura, iar prin „căpuşă", că-i vorba de cap.
Adică: ce-i în cap, e şi în gură; ce-i în minte, e şi pe buze! Insă, în Proverbele românilor, consideră că această expresie s-a născut din comparaţia cu mugurul viţei de vie, care se numeşte căpuşă şi începe a se deschide de cum se dezgroapă vita.
Gura omului care şi ea se deschide sinceră, la lumină, se aseamănă deci cu căpuşa viţei de vie. Un înveliş poetic pentru o deprindere destul de prozaică!
