visul...
toamna.pe strada,furtuna,fulgerele si tunetele,miscau din cand in cand peisajul pustiu,parca venit dintr-o carte harry potter,doar ca mai infricosetor
ies.ploaia ma atinge apasat,in cateva momente sunt uda piele.mergand,zaresc o casa mare,cu geamuri sparte,infricosatoare.ceva ma atrage.poate,sunt floricelele gingase,agatate pe poarta,poate gardul alb,singurul neinfricosator,sau poate ceva mai tare.
intru.intuneric.doar o lanterna pe gaz mai imi lumina calea.o iau, urc nesfarsitele scari,dupa care vad un mare hol cu 12 camere.intru si cercetez.toate camerele erau de nedescris:usi rupte,geamuri sparte,totul este daramat.doar intr-o camera statea o batranica mica,cu ochii verzi si parul carunt.
incercand sa fiu prietenos\prietenoasa o intreb:povestea ta...?ea imi spune ca sta in aceea casa de cativa ani,ca trebuie sa plec,pentru a nu fi blestemata ca si ea.ma ridic brusc,o trag dupa mine si ii fac semn sa mergem
-nu!pleaca astfel vei fi vrajit.
fug,nemaistiind de mine.dintr-o data tresar,si ma trezesc.afara nu ploua nu fulgera,dar eu plec la drum.casa nu era acolo.constat ca era un vis
*sfarsit**
