Cand eram mic pe langa toate jocurile care ma faceau fericit , era si jucaria preferata , un ursuleț de pluş , brun cu ochi sticlosi si mai negri ca noaptea . Cu el adormeam in fiecare seara înfricoșătoare deoarece cu el nu imi era frica de nimic. Avea o blanita moale si calda in care imi afundam usor mainile . Era foarte breaz si prietenos cu oricine dar mai ales cu mine chiar daca nu avea viata . Eram fericiti impreuna , era preferatul meu dintre toti , usul meu Bruno . Ziua ne jucam , iar noaptea il spalam si apoi adormeam . Nu era foarte înalt si jici nu avea cele mai mai lungi membre , dar era special pentru ca ma ajuta in momentele grele . Era ursuletul meu de plus pur si simplu . Dar intr-o zi cand venit de la joaca cu copiii nu l-am mai gasit deloc si l-am cautat mereu , de atunci nu m-am mai jucat cu nici o jucărie .
