Ghita Pristanda Ghita Pristanda, aparent neimportant, apare in deschiderea comediei (actulI, scena I) in discutia cu Tipatescu, cand este scoasa in evidenta incultura lui , cuautomatismele verbale : “ Curat caraghioz !… Pardon, sa iertati , coane Fanica , ca intreb: bampir … ce-I aia, bampir?”, “ Curat misel !” ; “ Curat murdar ! “Abil, se comporta slugarnic cu toti, socotelile lui fiind practice si in consenscu ale sotiei lui care-l invata : “Ghita, Ghita , pupa-l in bot si papa tot , ca satulul nu credela al flamand “. Deformarea cuvintelor , a neologismelor, aocierea lui curat cu expresiisi cuvinte nepotrivite : “ curat condei “, “ curat murdar “, “curat constitutional “caracterizeaza personajul , starnind comicul de limbaj . Repetarea automata , incalcarearegulilor gramaticale denota incultura , lipsa de instructie ( “catrindala” , “ renumeratie “ ,“ bampir “ ). Pristanda se autocaracterizeaza etalandu-si importanta si dificultatea postului , a functiei : “… ca acuma stiti ca bietul politai n-are si el ceas de mancare , de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul…”. Tipatescu il aproba scurt, dupa careGhita, cu o etica modelata dupa interes, adauga : “ si la mine, coane Fanica, sa traiti !greu de tot… Ce sa zic ? Famelie mare, remuneratie mica, dupa buget, coane Fanica.”Vorbele sunt aluzive , reverentioase si urmaresc sensibilizarea lui Tipatescu care ar puteasa-I fie de folos.Prin reactia sa , Tipatescu ( zambind precizeaza scriitorul ) spune : “…decattu nu esti baiat prost ; Las’ ca stim noi ! “Pristanda nu neaga, se supune politicos, ceea ceil determina pe Tipatescu sa se destainuie : “…mie-mi place sa ma serveasca functionarulcu tragere de inima…Cand e om de credinta…”. Astfel se pune o conditie, credinta, lacare Pristnda nu evita sa raspunda, confirmand devotamentul sau : “ De credinta , coaneFanica sa traiti ! “Comportarea lui Pristanda este copilaroasa , ridicola : “ Al dumneavoastra,coane Fanica, si al coanei Joitichi, si al lui conu Zaharia…”Dupa afacerea cu steagurile, il surprinde pe Tipatescu , povestindu-I despreceea ce auzise de la dascalime, “ toata gasca in par “ pare artist prin gestica, imita foarte bine pe cei din jur, scena de la popa Pripici fiind savuroasa.In scena II, actul I , singur cu sine, Pristanda isi exprima gandurile,caracterizand si el aspectele de viata la care asista si in care se implica, de unde rezultaviclenia si simtul de observatie, siretenia lui . Notatiile autorului ii intaresc trasaturile decaracter .Pristanda sugereaza chiar si prin numele sau limitarea si balcanismuldegenerat, deoarece substantivul “ pristanda “ denumeste o hora, aceasta demonstrand cael joaca precum I se cere
