Doamna profesoara,
Cand am mers la Paris, imaginea panoramica pe care am format-o in varful stereotipicului turn Eiffel mi-a creat multumirea pe care un calator o are atunci cand descopera ceva nemaivazut. A fost minunat sa vad oamenii cum merg impreuna de-alungul bulevardului Champs Elysees intr-o armonie a pasilor ce inspira o nobilime a lumii centrale. Vorbim despre un loc al elegantei unde arta se imbina cu pasiunea unor parfumuri impregnate in anii unei istorii frumoase. Sena, Notre-Damme , Louvru si alte atractii mi-au deschis in suflet o poarta a posibilului si m-au facut sa vad frumosul in duritatea uratului. Cata armonie, cata pasiune si dedicare pentru o lume deosebita prin prisma unui taram aproape ireal.
