Părinţii mereu sunt la nevoie lângă noi,compordânduşi că ar fi nişte prieteni.Noi suntem datornici să le întoarcem asta înzecit,pentru că au avut grijă de noi,ne-au îngrijit până la ultima picătură suflată,ne-au îmbrăcat şi ne-au încălţat,ne-au adus pe lume teferi şi nevătămaţi şi ne susţin în continuare.Ei merită toată dragostea din noi şi niciodată să nu-i dezamăgim.Uneori şi ei suferă din iubire şi trebuie să le fim aproape să-i protejăm la fiecare pas.Iubirea nu trece într-o zi sau două,trece când are chef ea sau când părinţii depun efort pentru a fi împreună şi mereu să se ţină de mână de parcă nu sa-r fi întâmplat nimic.
Trăm şi noi într-o societate bună cu bune maniere,dar uneori oamenii sunt atât de incapabili să accepte situaţia.Pe meleagurile noastre sau întâmplat atâtea năzdrăvănii şi ele ni-au rămas în suflet adânc.Copacii se leagănă în bătaia vântului dansând melodios că le vin atâtea amintiri de când erau ei pui.Noi stăm la rădăcina unui copac şi ne povestim tot răul unei flori,unei îngheţate..În Patrie mereu vei găsi persoane care să te înţeleagă,să te corecteze şi să-ţi facă bine.
Mereu vor exista căi pe care va trebui să le urmezi fără ca să te întristezi.
