Titlul "O, rămâi" se constituie dintr-o interjecție și un verb la imperativ care reprezintă chemarea intensă a pădurii personificate a tânărului care i-a cutreierat potecile de atâtea ori. Titlul este reluat în prima strofă, dar abia în strofa a șasea aflăm cine adresează invocația retorică: "Astfel zise lin pădurea". Punctele de suspensie indică intensitatea chemării și întăresc ideea de nostalgie, de tristețe.
Structura poeziei
Discursul liric este structurat în două părți, partea întâi, delimitată prin ghilimele de restul poeziei, reprezintă chemarea arzătoare a pădurii.
Cel chemat este asemuit unui prinț care întruchipează idealul de frumusețe masculină prin echilibru și inteligență: "cu ochi negri și cuminți" și prin încercarea de a pătrunde lumea necoscută: "și se uită adânc în ape".
