Trăiau odata, doua femei, ce erau surori, una rea si leneșă, alta buna la suflet si gospodina. Femeia cea leneșă Marta, nu vroia sa: mulgă vaca , sa-i dea de mâncare cocosului, dar , femeia cea buna la suflet, Ana, in fiecare zi făcea ceea ce nu făcea Marta. (Alineat:)
Dar uite ca, intr-o zi, Ana s-a îmbolnăvit de inima. Ea nu mai putea sa facă nimic. (Alineat:)
-Haide, Marta, mulge vaca, dă-i de mâncare găinii, fa mâncare, fa ceva! (Alineat:)
-E, da' tu de ce nu faci? Spuse Marta.(Alineat:)
Apoi Ana spuse furioasa: (Alineat:)
-Nu ma vezi la pat?! Eu sunt gata, gata, sa mor si tu... In tot timpul asta te-am îngrijit si tot nu ai învățat nimic! (Alineat:)
-E , da' mai bine ma lași tu in pace ca nu-ți fac nici un fel de mâncare, oricum sunt si eu aproape moarta de foame. (Alineat:)
Marta nu vroia sa facă nici un fel de mișcare, decât stătea toată ziulica in pat, uitandu-se la televizor, si mâncând cele 23 de pâini puse undeva ascuns de ea. (Alineat:)
Pentru ca nu mai mâncase nimic, decât un colt de pâine, Ana murise. Mai ramasese doar Marta. (Alineat:)
"Nu se poate! Ce e cu mine? O sa mor si eu daca nu am ce manca! Acum imi pare rău ca nu am ingrijit-o..." își spuse femeia in gand. (Alineat:)
Imediat, imediat, se duse să-i facă treaba lui Ana. Așa a continuat pana la ultimile ei clipe din viață. (Alineat:)
Si așa a trăit fericita femeia noastră pana la adânci batraneti.
