Rezumat
Cum-necum, este descoperit, cu o mare emotie, un soarece printre cartile din biblioteca.
La inceput, gustul soarecelui s-a indreptat, cum era si firesc, catre cartea de
bucate, care , trebuie sa ne inchipuim, mai pastra intre filele sale urme
diafane ale aburului din oalele si cratitele cu mancaruri alese...
Apoi a infulecat niste dictionare si, mai tarziu, timp de vreo luna de zile ,
a devorat romane politiste.
Oricine poate vedea aici grija pentru carti a proprietarului bibliotecii, care nu facea decat sa constate ce carti mai "citea" soarecele.
Intr-un tarziu este gasita solutia cu motanul Arpagic, care-si dorea foarte
mult un desert cu soarece...intelectual .
Dar proprietarul, discret, il atentioneaza pe soarece printr-o scrisoare de
intentie, despre intentia lui Arpagic, iar acesta, afland intentia, se refugiaza
spre meleaguri necunoscute.
Ramane, ca o pata de culoare, descrierea motanului, de felul sau foarte
incult, asa cum sunt toti motanii din ziua de azi, alaturi de stapanii lor.
