Emotiile fetei in prima zi de scoala
sunt evidente.
Inca din primele randuri, personajul
isi exprima in mod direct sentimentele care il incearca in seara de
dinaintea primei intalniri cu scoala: ,, Eram
tulburata, speriata, ca in ajunul unei calatorii cu trenul
,,. Somnul ii este nelinistit din pricina emotiilor si, pentru
linistea sufleteasca, conform obiceiurilor tuturor credinciosilor,
fata apeleaza la o rugaciune.
Emotiile fetei sunt intretinute de
intregul ritual ce preceda prima zi de scoala: uniforma, rechizitele
necesare. Toate aceste cerinte sunt indeplinite cum se cuvine, insa,
faptul ca aceasta copila se duce la scoala nestiind sa citeasca sau
sa scrie, ii tulbura linistea, sporind ingrijorarile unui copil fata
in fata cu o experienta noua- aceea de a incepe scoala, de a intalni
oameni noi, de a reusi sa se integreze.
In curtea scolii, fata observa mersul
firesc al lucrurilor. In momentul in care observa ca ochii unei
profesoare se opresc asupra ei, mintea plina de indoieli si nelinisti
incepe sa caute motivele pentru care a fost observata. In momentul in
care profesoara i se adreseaza, emotiile se transfera asupra
limbajului corpului: tremura, i se incalzesc obrajii. Raspunsul este
insa unul ferm.
Experienta este insa imblanzita de
aparitia profesoarei clasei I, care reuseste sa aduca, prin blandete,
un pic de liniste in sufletul copilului.
Diferite, insa asemanatoare in acelasi
timp, sunt povestile tuturor oamenilor cu privire la prima zi de
scoala!
